Zilele astea la serviciu este plin de cutii, role de scotch, foarfece si markere. Ne mutam intr-o alta cladire, mai mare, mai frumoasa si centrala.
Nu stiu voua, dar mie imi place mutatul. Imi place trepidatia. Imi place sa ma gandesc la un loc gol, pe care l-as aranja dupa pofta inimii. Sunt atatea oportunitati in mutat, poate chiar drumul spre o viata mai buna.
Intr-o vreme aveam impresia ca sunt "imobila" pentru ca am locuit in acelasi apartament aproape 20 de ani. Cu toate astea, m-am "revansat" dupa :)))). Ia sa enumeram mutarile (si mai bune si mai rele):
Prima data m-am mutat cand aveam 3 ani. Ne-a "demolat" Ceasca, si ne-am mutat de la casa la bloc- tot in cartierul Militari.
A doua oara m-am mutat tot la 3 ani, dintr-un apartament la parter intr-altul la etajul unu, in acelasi cartier.
A treia oara am zis ca nu mai merge asa, mi-am luat desaga in spinare, si m-am mutat cu catrafusele in Anglia, la facultate si la R, intr-un orasel din nord pe nume York.
A patra oara m-am mutat mai mult de nevoie decat de voie din York intr-un alt orasel din nordul Angliei, Barnsley, la socri.
A cincea oara am zis iarasi ca nu mai merge asa, si m-am mutat cu jobul in Gibraltar. Compania mi-a oferit un loc intr-un apartament pentru o luna.
A sasea oara m-am mutat din Gibraltar in Spania - chiriile mai ieftine, viata mai ieftina.
A saptea oara m-am mutat din Spania inapoi in Anglia, de data asta la Londra. R. a gasit un apartament pe termen scurt, in care am stat 2 luni.
A opta oara m-am mutat in apartamentul in care locuiesc acum- in octombrie se implineste un an de cand sunt aici si deja ma frig talpile ca vreau sa ma mut. :)
Ia spuneti-mi, sunt singura "talpa iute"? Sau mai sunt si altii care au o dorinta puternica de a se muta? Sau, dimpotriva, locuiti in acelasi loc de cand v-ati nascut? Va sperie mutatul?
Nu esti singura! Eu n-am avut posibililtatea sa ma mut atat de des cum as fi dorit, pentru ca, daca ar fi dupa mine, m-as muta ca "tiganul cu cortul", n-as petrece mai mult de 1 an intr-un loc. Nu imi place partea de strans, dereticat si facut bagaje, dar iubesc primele saptamani intr-o casa noua, atunci cand inca nu mi-e familiara in intregime, e o senzatie specifica pe care n-o pot descrie, cand ma intorc intr-o casa noua... iubesc sa descopar un nou cartier... ma rog, placeri d-astea de om nebun fara "radacini" :D
RăspundețiȘtergere@Maria, ma bucur sa aud ca nu sunt singura ;). Am scris despre asta pentru ca ieri, cand impachetam la serviciu, un coleg era foarte panicat. A zis ca sufera de claustrofobie cand se vede inconjurat de cutii si ca nu-i plac schimbarile.
RăspundețiȘtergereMaiculita, dar umblareata esti!!!
RăspundețiȘtergereEu nu-s ca voi, ca tine si Maria. Eu am nevoie un "acasa" fix. Ok, ma plimb, ma duc, ma duc si mai departe, dar la un moment dat obosesc si trebuie sa ma intorc acasa la stabilitatea mea si la rutina mea.
Si mie imi plac mutarile ;)). Ia sa vedem cate am si eu (nu le-am numarat pana acum)
RăspundețiȘtergere1 - la 2 ani intr-un apartament mai mare (la prima mutare nu m-am gandit niciodata, noroc ca am citit despre mutarea ta de la 3 ani :P)
2 - la 19 ani - Bucuresti - Obor
3 - cred ca tot 19 - Bucuresti - Tineretului
4 - 21 de ani Bucuresti - Piata Victoriei
5 - 21 sau 22 - Pitesti la ai mei
6 - 23 de ani - Pitesti in garsoniera
7 - 24 de ani - Pitesti - apartamentul pe care de abia l-am cumparat si din care nu am de gand sa ma mai mut atat de repede... dar.. cine stie?!
Asadar, am totalizat 7 mutari, m-ai luat :D