joi, 29 decembrie 2011

Last Christmas...

Fara George Michael, promit! A fost un Craciun... interesant.... insa care m-a lasat falita pana la urmatorul salariu, la finele lui ianuarie :)))). Am primit cadouri, am dat cadouri si am fost la reduceri pe 26 si 27 decembrie.

De Anul Nou, mergem undeva sa mancam si sa ne veselim. Am eu o superstitie conform careia cum sunt de Anul Nou, asa imi va merge tot anul care vine. De exemplu, intr-un an am stat amandoi acasa si ne-am uitat la artificii la televizor... si a fost un an de rahat! Anul trecut am fost in "piata" sa vedem artificiile si... a fost un an de rahat. Acum cativa ani am fost cu prietenii dragi intr-un local mai cu staif, am fost imbracata, coafata si aranjata si m-am simtit de milioane... si a fost un an plin de "succese". Asa incat anul asta nu mai risc! Daca vreau sa fiu diva la anul, asa-mi trebuie.

Nu prea vreau sa imi fac o lista de "New Year resolutions" ca anual le fac si tot anual le incalc :))). Voi v-ati facut? Ce va doriti de la 2012?

joi, 22 decembrie 2011

Carcoteli despre bradul "verde"

Trebuie sa-mi vars oful ca nu mai pot. Ma enerveaza ingrozitor cand vad chestii de genul "salvati brazii, luati de plastic". Plasticul se descompune intr-un milion de ani. Un brad de pepiniera se recicleaza.

Varianta cea mai eco e fara brad (crengutele, ghirlandele nu se pun la socoteala). Urmatoarea varianta e cu brad la ghiveci, daca aveti gradina. Urmatoarea varianta e brad de carton sau ziar (reciclabil). Apoi vine bradul de pepiniera, crescut special pentru a fi pom de Craciun. In nici un caz un pom de plastic nu poate fi eco. Am mai vazut si un nene care se mandrea ca schimba brazii de plastic la 3 ani. El salveaza planeta!

Daca luati de plastic, luati din cauza ca e varianta cea mai economica, nu cea mai verde, pentru ca nu este asa. Vreau sa aud/citesc ca cineva a luat decizia ca nu merita dat banii pe brad natural anual si ca a luat de plastic sa-i ajunga pentru cativa ani, insa nu vreau sa citesc/aud ca a facut chestia asta ca e varianta cea mai eco.

luni, 19 decembrie 2011

Let's grow old together and die at the same time...

Bine v-am regasit. Nu am devenit brusc macabra (vezi titlul), doar ca am capul impuiat de muzica unei formatii pe care am vazut-o in concert sambata seara la Wembley. Stiu ca au concertat si in Bucuresti acum ceva timp, insa sunt relativ necunoscuti in Ro.

E mereu amuzant sa merg la un concert indie cu R. pentru ca, invariabil, e printre cei mai in varsta din sala. Ei, sambata seara n-a fost asa, pentru ca erau multi adolescenti veniti cu parintii, in special cu tati. I-am zis ca atunci cand vom avea copii, o sa merg eu cu ei sa vedem Justin Bieber sau ce o mai fi la moda atunci.

In rest, am cumparat pom, l-am decorat si pregatesc o lista pentru Mosu'. Voi?

miercuri, 14 decembrie 2011

On the twelfth day of Christmas...

My true love sent to me...

12 e-books piratate de pe 4shared
11 atacuri asupra microsite-ului Wordpress
10 Sample Sales in Londra
9 greseli in Annual Review 2011
8 ceaiuri Mate baute de ieri pana azi
7 melodii noi pe ipod
6 Apps pentru Facebook
5 sticlute de oja
4 bomboane de ciocolata
3 zile pana luam brad
2 bilete la concertul White Lies de sambata
si o raceala moooonstruuuu :(

marți, 6 decembrie 2011

Carcoteli de iarna...

Nu am mai carcotit de ceva vreme, insa s-au cam adunat asa ca trebuie sa imi vars oful. As vrea sa le dau cu rigla peste degete:

Cazul 1

Celor care cred ca statul la coada e o pierdere de vreme, cei care stau la coada sunt niste fraieri si ca e normal sa te bagi in fata pentru ca esti mai smecher. Nu stiu cum se intampla, dar nu ai vedea pe cineva din Europa de Vest/ SUA/Canada/Australia etc sa faca chestia asta.

Cazul 2

Vecinilor de pe strada adiacenta care au un ditamai Mos Craciun gonflabil cu globulete, stelute si luminite in gradinita din fata casei. Stilat rau de tot.

Cazul 3

Lui Andre Rieu. Nu necesita explicatii.

In schimb, trebuie sa laud vanzatoarea de la H&M care le-a spus domnilor (probabil polonezi) sa treaca la coada, ca restul lumii :)

joi, 1 decembrie 2011

1 Decembrie, ziua .... luptei Anti-SIDA

Pentru ca se bate toba, pumnul in piept si mamaliga in ceaun pentru cealalta insemnatate "locala" a zilei, am zis sa atrag atentia asupra semnificatiei globale. 1 Decembrie la nivel mondial inseamna ziua luptei anti-SIDA.

In total, in lume, sunt peste 33 de milioane de oameni care au HIV. Peste 25 de milioane de oameni au murit din cauza HIV intre 1981 si 2007 (sursa aici).

La momentul actual nu exista leac.

PS: La multi ani!

marți, 15 noiembrie 2011

Provocarea...

Yum Yums
Cum ma dau din calea provocarilor precum balonul in fata vantului, cred ca e cazul sa raspund provocarii lansate de Cami.

Iubesc:
in mod conventional, sotul si cainele (copilul)
primavara
Yum Yums (motivul pentru care nu voi fi vreodata slaba :))) )
Trandafirii David Austin
Rujurile in culori stridente
Franta
sa ma pierd pe strazi, chiar daca nu stiu unde merg si unde vreau sa ajung
Cocktailurile - combinatii surprinzatoare
cititul

Iubesc (dar n-as prea vrea):
Taxidermia poznasa (!)
Londra (ca o parasesc in cateva luni!)
Restaurantele si mancarea de soi (dauneaza grav bugetului)

Nu (prea) suport:
Mocheta de orice fel
Reiatii (asta nu ma impiedica sa am o pereche)
Culoarea Maro (nici asta nu ma impiedica sa am mai multe haine maro)
oamenii fara umor
Untul ca "mijlocitor" (paine cu unt si cu gem. sau paine cu unt si cu miere)
Romgleza (Care mai "canceleaza" ceva are de-a face cu mine!)
Flakes - oamenii in care nu poti pune baza si care anuleaza intalniri fara numar, fara numar

Mi-ar plăcea:
sa lucrez o zi pe saptamana de acasa
sa locuiesc intr-o casa frumoasa, cu gradina
sa am 2-3 fetite cu nume cat mai neobisnuite :))))
sa mai am inca vreun caine, doi, trei (....)
sa ma intorc in timp
sa vizitez caaaat mai mult din lumea asta si sa revizitez locuri dragi
sa ma vad si fizic cu prietenele, nu numai virtual

Mi-e dor de:
nasul meu
nasa mea
momentele petrecute cu prietenele in Spring Time Universitate.
mers la film in fiecare joi dimineata
in general, de inocenta si naivitate.

Voi?

luni, 7 noiembrie 2011

Draga Jane... Partea a treia

Dupa o incercare esuata de a vedea toate episoadele de Inima Salbatica (don't ask!), pentru ca aveam chef sa vad un film cap-coada, m-am uitat la Bright Star. Este un film de epoca (Regency) despre poetul John Keats. E filmat extraordinar, povestea ar trebui sa fie una minunata... dar parca... parca! Nu stiu, nu sunt convinsa.

In schimb, atmosfera, hainele, accesoriile, casele, mobila, dansul ;) Recomand filmul iubitorilor epocii redspective fie si doar pentru cele mentionate. Va las cu ceva tinute ;)

miercuri, 2 noiembrie 2011

Londra este

... unul din ultimele orase in care credeam ca voi locui vreodata. Si Marea Britanie, una din ultimele tari. Humph!
... vie.
... magica noaptea. Cel putin in anumite locuri!
... nepoliticoasa. Nu cere niciodata voie pentru nimic. Nu se scuza vreodata.
... ca un iubit/o iubita capricios/capricioasa.
... ca un hot. Te lasa fara bani cand ti-e lumea mai draga :)
... ca un drog. Cu cat o gusti, cu atat doresti sa o gusti mai mult.
... un duce modern. Te invita la el in palat, dar te roaga sa nu respecti eticheta prea mult, ca altfel se supara.
... o conserva de sardele.
... crestina, musulmana, budista, hinduista, atee, zoroastriana, agnostica etc.
... o rascruce de vanturi.
... McDonald's. Toata lumea e acceptata si oricine poate gasi ceva pe plac.

Ikebana?
To be continued...

marți, 1 noiembrie 2011

Cronica unei sarbatori anuntate...

De anul trecut. Anul asta nu difera foarte mult.
Astazi este 1 noiembrie, o zi fara mare semnificatie. Aishwarya Rai (actrita de Bollywood) si Anthony Kiedis (Red Hot Chilli Peppers) serbeaza zilele de nastere, este aniversarea mortii lui Pier Paolo Pasolini (regizor), poate vreo alta aniversare, vreo onomastica, vreo zi de nastere.

Mai este o luna pana la 1 decembrie, si dupa aceea inca trei saptamani pana la Craciun. Cu toate astea, incepand de luna (nu lunEa) trecuta, arterele principale din Londra sunt impodobite pentru Craciun! Magazinele mari (Harrods si Selfridges) au si ele decoratiuni exterioare. Ce sa mai vorbim de decoratiunile interioare si de cadourile de Craciun! Sus-mentionatele magazine au inceput sa vanda globuri, pomi de plastic si beteala de pe 25 august, cand eu nici nu fusesem inca in concediu la plaja!

Mie mi se pare ca este "overkill". Cu cat anticipam mai mult Craciunul, cu cat luam cadouri si beteala mai devreme, cu atat ii rapim din farmec. Dupa parerea mea, decoratiunile ar trebui puse in oras incepand cu 1 decembrie. Voi ce parere aveti?

luni, 31 octombrie 2011

Ispravile fotografului amator si ale Dianei - sau hipster pentru jumatate de zi

"Da' cine-i Diana asta, ca m-a innebunit cu Diana! Diana-n sus, Diana-n jos!" Pentru cei/cele care mai au inca dubii asupra identitatii Dianei, iat-o. Nu i-am dat eu numele asta, chiar asa se cheama, dupa cum se vede.
Diana F+

Am scris acum ceva timp, intr-un raspuns pentru Cami, ce cred eu despre foto si in special ce vreau sa fac. De atunci, mi-am cumparat Diana si niste film, insa, dintr-un motiv sau altul, n-am apucat sa o folosesc pana ieri. Zis si facut! Desfac aparatul, bag o rola de film si... nu e bine! Tragem, impingem cu simt de raspundere, ne enervam si eu si R si tot nimic.

Solutia salvatoare: sa mergem la magazin sa gasim un suflet milostiv care sa ne bage filmul si sa ne arate cum se face, ca poate nu stim noi. Booon! La magazinul special (Lomography), am stat la coada pana sa vina si randul meu. Un tinerel (clar inca in facultate) se uita la mine, se uita la camera, se uita la rola de film si spune: "Pai nu e bun filmul. Asta e de 35mm si aveti nevoie de 120". In doi timpi si trei miscari pune filmul care trebuie si sunt gata de fotografiat!

Mods, Flickr
La nici 50 de metri de magazin, vad o adunare de scuteristi gen mods din anii '60. Zic lui R: "Da-mi repede Diana, ca am gasit ce sa pozez". Ma tot foiesc, ma tot mut sa prind ce trebuie in obiectiv, ma joc cu setarile si cand sunt multumita, apas pe declansator. Tzac!

Nu stiu de ce, dar am avut impresia ca ceva nu e ok, ca nu a fost cadrul bun, asa ca zic sa mai fac inca o poza. Ma uit iar prin obiectiv si cand sa apas iarasi, trece cineva pe langa mine si sopteste: "Lenscap" ("capacul de lentila!"). Va dati seama ca aveam capacul pus pe lentila :)))))))

Se pare ca sunt si eu "all the gear, no idea"! Sa vedem ce o iesi cand oi termina filmul.

luni, 17 octombrie 2011

Draga Jane... Partea a doua

Ati aflat aici despre dependenta mea, destul de serioasa. Atat de serioasa, ca acum la reintoarcerea din Romania, m-am apucat in avion sa re-re-re-re (la puterea n) citesc cartea mea preferata de gen: "Cotillion" de Georgette Heyer.

Pentru ca dependenta trebuie "mentinuta", acum doua weekenduri am fost la o conventie speciala cu tema Regency, cu discutii cu autoare cunoscute, barfa intre fete cu pasiuni comune si cate un seminar - doua despre chestii istorice.

A fost o zi minunata pentru mine, pentru ca foarte rar gasesc persoane care devoreaza acest gen de carti cu aceeasi placere ca si mine si am putut discuta de la egal la egal cu autoare cunoscute, gen Nicola Cornick sau Dr. Jennifer Kloester (care are PHD in Georgette Heyer :)))) - e minunat sa faci ceva care iti place). In plus am aflat cateva barfe, gen sub pseudonimul X se ascunde de fapt un barbat (care chiar scrie bine, numai ca am uitat exact cine este :))) ). Multe credeau ca sunt cunoscuta si ca am publicat ceva deja. A trebuit sa le spulber iluziile, insa sper ca nu pentru mult timp ;).

Am fost la afternoon tea la un gentleman's club. Nu la un strip club :))), ci la un club traditional, unde domnii (doamnele nu au voie) merg sa fumeze un trabuc, sa citeasca ziarul in liniste si sa discute politica. E o ocazie unica (din cauza faptului ca 1. nu am "instalatia" care trebuie pentru a fi membru; 2. si daca as fi avut-o, trebuie sa te propuna doi membri deja existenti; 3. taxa de membru e imensa), asa ca am facut cateva poze (desi nu era voie, dar am aflat mult prea tarziu!).

Ziua asta m-a inspirat sa continui sa scriu si sper sa fiu disciplinata macar sa scriu o nuvela si sa o public digital (e-readers), daca nu ceva mai consistent.

Poze de la eveniment aici.

Prima pe dreapta!

Tocmai m-am intors dintr-un weekend petrecut in Bucuresti. Am avut motivele mele sa ma duc, fie si pentru un timp atat de scurt, insa nu m-am asteptat sa gasesc ceea ce am gasit. Cred ca am avut acelasi sentiment pe care l-am avut la Roma, numai ca invers:"Is this it?!". La Roma am crezut ca am ajuns in alt oras pentru ca am fost dezamagita, insa la Bucuresti am crezut ca sunt in alta parte din cauza unor lucruri pozitive. Pregatiti-va de a fi uimite!
Eu sunt din Bucuresti, am stat acolo vreo 20 de ani din viata si simt ca am dreptul sa carcotesc fara retineri. Ultima data am fost acolo in noiembrie 2010 si nu am simtit vreo schimbare in bine. Aceleasi strazi, aceiasi oameni, alte glasuri, alte incaperi.

Ei bine, cu mare uimire si placere, tin sa va anunt ca am intalnit o groaza de vanzatoare amabile in Plaza Militari. Nimeni nu m-a urmarit prin magazine, nimeni nu m-a batut la cap, toate s-au dat peste cap sa ma ajute, mi-au multumit cand am iesit din magazine fara sa cumpar ceva si mi-au zis si "La revedere!".

A doua chestie pozitiva tine de centrul istoric din Bucuresti. Chiar era aproximativ curat, cu multa politie, cu atmosfera, cu foarte putini cersetori si caini vagabonzi!

A treia chestie pozitiva (dupa care ma opresc, adica ce naiba, nu vorbesc de Viena :))) ) e reprezentata de atitudinea unor oameni. Au inceput sa te lase sa treci inaintea lor, sa ajute femei cu carucioare cu copii sa urce in autobuze etc.

Am laudat ce-am laudat si m-am bucurat ce m-am bucurat, insa nu este de ajuns. Cu 2 strazi, 3 oameni si 4 politisti nu se face primavara. Voi vedeti schimbari in bine?

Poze din Bucuresti aici.

luni, 10 octombrie 2011

Draga Jane... Partea 1

Salut! Sunt Rya, am 27 de ani si sunt dependenta. Incantata de cunostinta! Murmur, stupoare. Sunt dependenta de Regency Romance: romane cu actiunea in perioada Regency (sfarsitul secolului 18- inceputul secolului 19) in Anglia. Nu numai ca le "consum" mai repede decat ai zice: "Dar un Dostoievski ceva, nu citeste si fata asta?!", ci si imi doresc sa scriu una (sau mai multe) de gen!

In principiu, mi-as fi dorit sa traiesc in perioada respectiva, sa port rochiile alea, sa cobor delicat scarile unui palat si sa merg cu caleasca sa supez alaturi de cine stie ce persoana cu titlu din 1066. De fapt, sunt constienta ca nu m-as putea adapta la epoca respectiva. In primul rand, nu as suporta sa stau nespalata cu deceniile - igiena era la pamant. In al doilea rand, nu erau foarte avansati in medicina. Daca te durea vreun dinte, beai un paharel de gin sa amorteasca oarescat, apoi era scos si inlocuit fie cu unul de lemn (!) daca erai sarac, fie cu unul adevarat (sa ne gandim putin de unde se putea lua un dinte sanatos adevarat: in mod clar nu de la un om in viata!) daca erai bogat. In al treilea rand, ca femeie, nu aveai NICIUN drept. Dupa casatorie, toate bunurile tale deveneau proprietatea sotului.

Unul din tablourile mele cu tema Regency
Toate motivele de mai sus nu ma opresc sa visez si sa doresc sa astern pe hartie (ecran) ce visez. Voi aveti vreo "guilty pleasure"? Va doriti sa fi trait in alta epoca?

Midnight in Paris... apoi trezirea!

Ieri am fost sa vedem Midnight in Paris, un film de Woody Allen. Am asteptat o groaza sa apara si aici asa ca era clar ca nu mai puteam de nerabdare. Nu suntem neaparat fani Woody Allen, insa suntem fani Paris. Eu una as vedea orice film cu actiune ce se desfasoara in Paris...

Ei bine, mare capodopera n-a fost. Orasul frumos ca intotdeauna, insa majoritatea actorilor (cu cateva exceptii) au parut de lemn. N-as zice ca e vina actorilor - eu dau vina exclusiv pe Woody Allen. Au fost cateva cadre de-a dreptul jenante, de am-dram, cand toti actorii stau in picioare si discuta, iar o tanti isi aminteste sa mai faca cateva poze la Versailles.

Owen Wilson, desi are potential, e incorsetat intr-un rol "Woody Allen". Dupa parerea mea, Allen s-a gandit ca el nu e indeajuns de aratos si l-a pus pe asta sa spuna replicile lui, monologurile lui, in maniera lui. Wilson clar nu se simte confortabil cu chestia asta si pare de lemn/fals.

Povestea, desi pe hartie pare minunata (nu spun mai multe) nu e ajutata de ceea ce englezii ar numi "self-indulgence" a lui Allen. La inceput, aproape 15 minute de peisaje din Paris! Asta ar fi un lucru bun, pentru iubitorii de Paris. Insa pe noi chiar ne-a plictisit: "Nu mai incepe odata filmul!" etc.

Lucrurile bune: orasul in sine, povestea (in special daca cunoasteti personajele), unii actori (Adrien Brody, spre exemplu), unele replici pline de umor...

Dupa parerea mea, Vicky Christina Barcelona e un film cu mult mai bun, cu o poveste inchegata si personaje care, detasate de oras, ar putea "trai" si in alte contexte. Pe cand in "Midnight in Paris", personajele sunt legate de oras - contextul este unic si de aceea slab.

Inchei cu ce a zis R, pentru cei care au vazut filmul: "Filmul asta este ca Paul, personajul pedant".

vineri, 7 octombrie 2011

Spuneti "branza"!

Raspuns pe lung pentru Cami :)

Au englezii o vorba: "All the gear, no idea." Dupa parerea mea, cineva poate sa aiba un aparat foto de 20.000, obiective "fara numar, fara numar" si sa faca poze decente, care nu inseamna nimic.

In domeniul non-profit, o poza face mai mult decat 1000 de cuvinte. Daca nu ai un subiect care sa atraga atentia, nici Photoshopul nu salveaza poza, nici un aparat cat mai scump. Un exemplu pe care l-am vazut chiar astazi:




Poza asta este supra-expusa. Mai conteaza?! Conteaza ca a facut-o cu un aparat scump sau ieftin? Sau conteaza ce a vazut fotograful?

Mie imi place mai mult sa vad o poza prost incadrata sau prost iluminata cu subiect interesant decat o poza facuta cu un aparat ultra-performant setat automat fara niciun Dumnezeu.

Un aparat foto nu e un frigider - cu cat e mai performant cu atat consuma mai putin curent, tine mai multi ani etc. L-as compara mai degraba cu un laptop- conteaza foarte mult componenta umana. Eu poate ca as folosi laptopul pentru navigare pe internet, office, design, pe cand un gamer l-ar folosi pentru Starcraft cu orele. :)

Dupa atata gargara, a venit timpul sa anunt ca mi-am comandat aparat foto cu film. Nu zic ca o sa renunt la aparatul digital, ci doar ca vreau sa experimentez putin ;)

miercuri, 5 octombrie 2011

Discutarea discutarii salariului

Fond de Ipad
Cine citeste titlul asta pesemne ca isi inchipuie ca voi carcoti despre bani multi, bani putini. Dimpotriva!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, daca as primi 1 euro de cate ori ma intreaba direct cat castig vreun amic/ vreo amica/ membru al familiei, mi-as fi cumparat un Ipad la mana a doua pana acum.

Oare sunt singura careia nu i se pare ok compararea salariilor? Sau am o jena nefondata?

joi, 29 septembrie 2011

Dilema morala sau omul in chiloti


Alaltaieri seara veneam de la serviciu. Era o seara superba de toamna (daca va place toamna - mie nu-mi place!) cu frunze ruginii, miros de cartofi prajiti (!) si o adiere usoara de vant. Nu era nici tipenie de om pe strada, iar felinarele palpaiau in liniste. 


Treceam pe strada mea, ascultand muzica la casti si gandindu-ma cu drag la Mafucu :) Pe strada unde locuiesc eu sunt doar case, iar marea majoritate au fost transformate in apartamente (un apartament pe etaj, iar daca esti "in bani", un apartament pe doua-trei etaje).

Luminile erau aprinse in case, iar unele chiar aveau storurile ridicate. Am putut admira tablourile cuiva, balerinii altcuiva, o bucatarie scumpa, o pisica somnoroasa etc... Si... la demisolul unei case... ce-mi vad ochii?! Un nene in chiloti!

Acum vine partea cu dilema morala. La momentul respectiv am trecut mai departe, fara sa zic nimic. Insa acum ma gandesc - poate n-ar fi fost mai bine sa-i fac un semn, ca se vede de la el din casa? Sau sa-i bat la usa? Sau sa-i pun o notita in cutia de scrisori? E posibil sa fi fost un exhibitionist. Insa e posibil chiar sa nu-si fi dat seama ca se vede la el in casa de la nivelul strazii.

Voi cum ati fi procedat?

Strada mea

Buna ziua, vecine!

Un adevar inexorabil: peste tot se gasesc romani. Chiar si la Polul Nord, daca as vizita, as da peste cineva. Asta nu este neaparat ceva rau ;) Bun, o sa ma intrebati, si ce are introducerea asta cu titlul?!

E simplu - este vorba de salut! mai multe persoane (printre care si sotul meu) m-au intrebat daca vad romani si am dovada clara ca sunt romani (ii aud vorbind romaneste), de ce nu ii salut si nu ma prezint?! Departe de casa (vezi aici ce cred despre "acasa"), toti pribegi, zgribuliti (fie turisti, fie localnici), barem sa ne "inecam amarul impreuna".

Intrebarea care se pune, din punctul meu de vedere, este: oare chiar e vorba de solidaritate? Cand sunt in Romania nu salut necunoscuti pe strada, asadar de ce as face-o aici sau in vacanta?!

Va intreb pe voi: sunt persoane care saluta alti romani cand sunt in strainatate? Va bucurati cand auziti limba romana?

vineri, 23 septembrie 2011

Acasa...

Multe conversatii cu conationali se desfasoara dupa urmatorul tipic:

X: "Cand mai vii acasa?"

Eu: "Acasa unde?"

X: "Acasa, in Romania" (expresie stupefiata)

Eu: "Pentru mine, Romania nu e acasa."

X: tacere lunga.

Intreb si eu: ce inseamna "acasa"? Acasa unde e cald si bine? Acasa la parinti? Acasa intr-un anume oras? Acasa intr-o anume tara?

Acasa pentru mine inseamna exclusiv unde locuiesc la momentul dat. Nu ma voi referi vreodata la Romania ca "acasa". Acasa aduce cu sine un sentiment de apartinere (belonging, vorba englezului). Acasa da un ton de eterna intoarcere la radacini.

Dupa mine, radacinile se pot pune si in alt ghiveci ;)

Pentru voi unde este acasa?

joi, 22 septembrie 2011

Carcoteli despre Zakynthos

Am promis (si ma tin de cuvant) sa carcotesc despre Zakynthos. Persoanele cunoscute (atat virtual cat si 3D) stiu ca sunt carcotasa, mereu gasesc proverbialul pai, iar mai rar si proverbiala barna.

Am fost o saptamana in Zakynthos luna asta (septembrie). Nu mai fusesem in Grecia pana acum. Paranteza: stiu, TOATA lumea a fost in Grecia/ Turcia, numai noi nu am fost. Incheiat paranteza. Pur si simplu aveam nevoie de o vacanta. Cateva saptamani m-am tot uitat pe diverse site-uri cu pachete de vacanta si aproape in disperare, am ales ceva. Asta e alta discutie cu pachetele de vacanta, o sa carcotesc si pe tema asta curand.

Scurt pe doi, am ajuns in Zakynthos. Hotelul a fost neasteptat de bun, mancarea si bautura neasteptat de buna, localnicii politicosi, nu am avut probleme.

Totul a inceput atunci cand R (sotul meu) a zis: "Nu simt ca sunt in Grecia. Seamana cu Spania." Mi s-a parut ciudat ca a zis asta, in special ca ne-am chiombit amandoi la semne rutiere, am auzit oameni vorbind o limba pe care chiar nu o inteleg etc.

Am inceput insa sa ma gandesc mai serios la ce a spus si, cu trecerea zilelor si bifarea obiectivelor vizitate, mi-am dat seama ca are dreptate.

Zakynthos este o insula foarte cosmopolita. Este atat de cosmopolita ca nu are istorie. Paranteza. Normal ca are istorie - doar ca nu s-a pastrat asa bine ca pe Rodos, spre exemplu, sau pe Kos (Kalymnos) etc. Incheiat  paranteza. De obicei, am criterii foarte riguroase atunci cand aleg unde sa petrecem vacanta, iar unul din criterii este sa fie un loc cu istorie vizibila (ruine, muzee, statui etc).

In plus, aflati de la mine despre Smuggler's Cove (Navagio). Ce se vede in imagine nu este nisip (Photoshopul sa traiasca)- ci pietris, inclusiv in apa. Saracul R a avut talpile belite. Eu am suportat mai bine - am glumit ca stramosii lui au fost incaltati de 1000 de ani, pe cand stramosii mei au fost mai "aerisiti" :))))

Zakynthos e un loc exceptional pentru o vacanta relaxanta, sau chiar pentru o bauta ("se stie"), insa mi-a amintit putin de Disneyland Paris. Cel putin Disneyland nu pretinde ca nu e un loc fals.

miercuri, 21 septembrie 2011

Despre mutat...


Zilele astea la serviciu este plin de cutii, role de scotch, foarfece si markere. Ne mutam intr-o alta cladire, mai mare, mai frumoasa si centrala.

Nu stiu voua, dar mie imi place mutatul. Imi place trepidatia. Imi place sa ma gandesc la un loc gol, pe care l-as aranja dupa pofta inimii. Sunt atatea oportunitati in mutat, poate chiar drumul spre o viata mai buna.

Intr-o vreme aveam impresia ca sunt "imobila" pentru ca am locuit in acelasi apartament aproape 20 de ani. Cu toate astea, m-am "revansat" dupa :)))). Ia sa enumeram mutarile (si mai bune si mai rele):

Prima data m-am mutat cand aveam 3 ani. Ne-a "demolat" Ceasca, si ne-am mutat de la casa la bloc- tot in cartierul Militari.

A doua oara m-am mutat tot la 3 ani, dintr-un apartament la parter intr-altul la etajul unu, in acelasi cartier.

A treia oara am zis ca nu mai merge asa, mi-am luat desaga in spinare, si m-am mutat cu catrafusele in Anglia, la facultate si la R, intr-un orasel din nord pe nume York.

A patra oara m-am mutat mai mult de nevoie decat de voie din York intr-un alt orasel din nordul Angliei, Barnsley, la socri.

A cincea oara am zis iarasi ca nu mai merge asa, si m-am mutat cu jobul in Gibraltar. Compania mi-a oferit un loc intr-un apartament pentru o luna.

A sasea oara m-am mutat din Gibraltar in Spania - chiriile mai ieftine, viata mai ieftina.

A saptea oara m-am mutat din Spania inapoi in Anglia, de data asta la Londra. R. a gasit un apartament pe termen scurt, in care am stat 2 luni.

A opta oara m-am mutat in apartamentul in care locuiesc acum- in octombrie se implineste un an de cand sunt aici si deja ma frig talpile ca vreau sa ma mut. :)

Ia spuneti-mi, sunt singura "talpa iute"? Sau mai sunt si altii care au o dorinta puternica de a se muta? Sau, dimpotriva, locuiti in acelasi loc de cand v-ati nascut? Va sperie mutatul?